thorns and roses

ca si prin alte mesaje, ma intreb ce faci in momentul curent. probabil dormi, sau bei, sau vorbesti cu vreo gagica, sau poate chiar cu sotul tau.
ca de obicei iti scriu altceva decat ce mi-am propus si cred ca din nou fara rost. dar oricum tu apreciezi, asa ca o sa continui sa apas tastele si sa-mi interoghez gandurile - poate imi amintesc si le pun totusi in ordine. adica ideile initiale.
a uite, mi-am amintit.
era vorba de-o secunda de mai devreme. sau poate au fost mai multe secunde. infine. care face cat ani de zile cred. deja imi e lene sa scriu, poate ar trebui sa renunt la tasta space, pt economie de timp, sau mai bine sa ma inregistrez si sa-ti trimit podcast-uri sa ti le pui pe ipod. sau mai bine sa-mi fac un blog/jurnal pe care sa-l citesti numai tu. nu ? ok, nu, cum vrei.

la pub vin oameni. in medie, de varsta ta. :) si au iubiti si iubite, sotii si soti si uneori copii. si prieteni multi si galagiosi care sunt la fel ca ei. asta e viata? sigur n-am sa fiu ca ei peste cativa ani.
si in ochii lor abia puteai sa vezi, dar asta se vedea. ce ? iti zic eu ce :))) resemnarea.
ca barbat, iti gasesti o femeie, imparti timpul intre ea si tine si viata ta. mergeti la petreceri, va intalniti cu prietenii, beti, va distrati, vorbiti porcarii, radeti unul de altul, glumiti, ajungi acasa, o futi, o iubesti, faceti copii, ii cresteti(uneori cu drag), copiii cresc si pleaca, tu cu ea nu mai ai ce discuta, asa ca unul dintre voi o sa moara primul, iar cum tu nu mai ai ce face, preferi sa mori. ca femeie iti gasesti in sfarsit, la un moment dat un barbat dresabil, pe care sa-l poti ura la nevoie, iesiti in oras, prieteni, blah, blah, ajungeti acasa, il lasi sa te futa, fireste ca nu ajungi la vreun orgasm sau daca ajungi n-are nici o legatura cu el - iar asta rar. ii faci copii, blah blah, si apoi restul e comun. si apoi urmeaza detaliile care sunt restul, si sunt doar detalii. nimic maret. asta e. si le place. se obinuesc cu tristetea asta si au nevoie de ea. se cred, se viseaza maturi si le pare bine ca exista acel impediment nerusinat care se cheama, atat de romantic, in toate limbile, MOARTEA.
asta am vazut in acele cateva secunde. si nu e prima oara. am 23 de ani si stiu cum ar trebui sa incep sa fiu, ce ar trebui sa fac si sa ma obisnuiesc cu asta. numai ca n-am s-o fac. pur si simplu nu pot. sunt genul meu de oameni fututi care nu reusesc sa faca asta. sunt prea curios, sunt gelos mai tot timpul, vreau sa ma iubesti si sa ma urasti simultan, vreau sa-mi para rau si bine. vreau sa ma zbat, niciodata in propria urina, si vreau ca nimeni sa nu ma observe. persoana mea trebuie sa fie intruchiparea sensului stealth. altfel e inutil. traiesc in lumea sfintei treimi - politica, religia si publicitatea, si am grija permanent ca nu cumva ceva sa treaca neobservat, neindexat, ne-simtit.
ochi, ce vroiam sa-ti spun ?! sunt obosit al dracului, desi dorm mai regulamentar zilele astea. in fiecare seara astept acel telefon care ma cheama, iar eu sa vin intr-o ora, sa ma bag in pat, sa strang in brate, sa adorm ca puii, sa ma hranesc din caldura ta, tu din a mea, si sa dorm asa muuuuuuuuuuuuuuult.

lay me down